Aveţi mai jos cele mai reuşite cronici de bătălie, oferite de colegii de forum. Au fost luate în considerare doar postările conforme cu regulamentul concursului.
Vă rugăm să votaţi pe cea care consideraţi că este cea mai interesantă/inspirată.
Regulament de votare:
Textul 1.
Textul 2.
Textul 3.
Textul 4.
Textul 5.
Textul 6.
Textul 7.
Vă rugăm să votaţi pe cea care consideraţi că este cea mai interesantă/inspirată.
Regulament de votare:
1. Sunt acceptate numai voturile UNICE.
2. NU sunt acceptate voturile de pe PROXY.
3. Sunt acceptate voturile numai de pe conturi cu o vechime pe forum de minim o lună.
4. Fiecare utilizator are dreptul la un singur vot.
5. În cazul descoperirii ulterioare (după începerea concursului) a anumitor nereguli (drept de autor, etc) ca urmare a unor sesizări venite din partea utilizatorilor sau din partea unor terţe persoane, echipa poate exclude din concurs pe cel găsit în neregulă.
6. Votarea propriei creații este interzisă și duce la descalificare.
2. NU sunt acceptate voturile de pe PROXY.
3. Sunt acceptate voturile numai de pe conturi cu o vechime pe forum de minim o lună.
4. Fiecare utilizator are dreptul la un singur vot.
5. În cazul descoperirii ulterioare (după începerea concursului) a anumitor nereguli (drept de autor, etc) ca urmare a unor sesizări venite din partea utilizatorilor sau din partea unor terţe persoane, echipa poate exclude din concurs pe cel găsit în neregulă.
6. Votarea propriei creații este interzisă și duce la descalificare.
Textul 1.
Anul 1915 20 noiembrie
Dupa cateva luni de razboi impotriva francezilor, singura noastra optiune era aceea de a duce lupta din transee, departe de obuzele si gloantele ce ne suiera in fiecare minut din zi si noapte pe la urechi. Cateodata se nimereste sa rapuna un soldat care e sa ne fie cel mai apropiat prieten, in cel mai rau caz un frate......Mereu imi amintesc de casa, de locul placut de unde am plecat, de painea ce acum nici nu ii putem simti gustul. Painea e un lux ce nu ni-l putem asuma. Tot ce mancam sunt conserve, cele mai multe expirate dar cu toate acestea ne induram, mancam si impartim totul frateste. Viata in transee nu e placuta, e multa mizerie, apa si noroi dar nu suntem singurii care patimim de pe urma razboiului, toti cei implicati in razboi au de suferit la fel ca noi. Astazi ofensiva gala a fost respinsa dupa alte 3, puterea de foc a noastra este mare datorita mitralierelor cu racire pe apa ce nimicesc de fiecare data valurile de infanteristi ce vin spre noi.....Dupa mine nu conteaza cati soldati trimiti spre campul de lupta ci numarul de munitie trasa asupra inamicului; un om ranit sau mort nu mai reprezinta o amenintare. La randul nostru ofensiva de acum 2 zile a dat roade sub sprijinul tunurilor cu tir rapid de 77mm si a cucerit inca o linie inamica fiind a 4-a sub ocupatie. Tot ce ne despartea de ultima linie inamica era ,,zona nimanui'' ce era populata doar de cadavre si gauri de obuze...cu toate astea ii multumesc domnului ca am apucat si aceasta zi impreuna cu regimentul meu.
Cu drag, un soldat in slujba tarii
Dupa cateva luni de razboi impotriva francezilor, singura noastra optiune era aceea de a duce lupta din transee, departe de obuzele si gloantele ce ne suiera in fiecare minut din zi si noapte pe la urechi. Cateodata se nimereste sa rapuna un soldat care e sa ne fie cel mai apropiat prieten, in cel mai rau caz un frate......Mereu imi amintesc de casa, de locul placut de unde am plecat, de painea ce acum nici nu ii putem simti gustul. Painea e un lux ce nu ni-l putem asuma. Tot ce mancam sunt conserve, cele mai multe expirate dar cu toate acestea ne induram, mancam si impartim totul frateste. Viata in transee nu e placuta, e multa mizerie, apa si noroi dar nu suntem singurii care patimim de pe urma razboiului, toti cei implicati in razboi au de suferit la fel ca noi. Astazi ofensiva gala a fost respinsa dupa alte 3, puterea de foc a noastra este mare datorita mitralierelor cu racire pe apa ce nimicesc de fiecare data valurile de infanteristi ce vin spre noi.....Dupa mine nu conteaza cati soldati trimiti spre campul de lupta ci numarul de munitie trasa asupra inamicului; un om ranit sau mort nu mai reprezinta o amenintare. La randul nostru ofensiva de acum 2 zile a dat roade sub sprijinul tunurilor cu tir rapid de 77mm si a cucerit inca o linie inamica fiind a 4-a sub ocupatie. Tot ce ne despartea de ultima linie inamica era ,,zona nimanui'' ce era populata doar de cadavre si gauri de obuze...cu toate astea ii multumesc domnului ca am apucat si aceasta zi impreuna cu regimentul meu.
Cu drag, un soldat in slujba tarii
Textul 2.
Salutare,
Aceasta este povestea inventata de mine pentru concurs:
Pe vremea cand sabia si arcul faceau legea in lume, un brav rege al unui tinut imens si-a dat ultima suflare inainte de a-si lasa testamentul.
Astfel fiii sai au inceput o lupta apriga pentru putere, ignorand legatura de sange dintre ei si recurgand la tot felul de tactici neonorabile.
Dar la un moment dat ei descopera ca numarul de spioni ce se infiltra in fortarete a crescut considerabil.......era inceput sfarsitului.
La sfarsitul iernii a trecut pe la fiecare dintre ei un mesager imbracat in vesmant de aur, acompaniat de 100 Cavaleri. Satenii erau inspaimantati, ei stiau ca fiii raposatului rege luptau intre ei, dar n-au vazut niciodata asemenea cavaleri, asemenea arme si armuri de otel...
Mesagerul a transmis fiecarui pretendent la tron mesajul : "Predati-va sau veti muri !".....auzind acestea, Lwdoving a poruncit ca acesta sa fie ucis,dar cei 100 de cavaleri in armura i-au croit mesagerului calea de scapare printre soldatii acestuia.
Era toamna, mostenitorii luptau intre ei si chiar au uitat de acel mesager.Dar deodata se aud tobe de razboi, era maleficul editat,autoproclamat imparat al intregii lumi. Oastea sa nu era numeroasa, ceea ce i-a facut pe locuitori sa creada ca e doar un nebun care isi cauta moartea sau un bandit de rand.Se spunea ca acesta omora femei si copii, nu doar soldatii, ardea sate, tortura inamicii pana la moarte in scopul obtinerii de informatii, era foarte egoist, nemilos, razbunator si necalculat si singurul lucru mai mare decat bogatiile sale era dorinta de a supune toate regatele.
La scurt timp, pe la rasaritul soarelui, se aud zvonuri, editat a cucerit majoritatea cetatilor de la granita. Fiii raposatului rege au facut un armistitiu secret, pentru a distruge invadatorul. Astfel, ei au planuit o ambuscada...Peste cateva zile, maleficul imparat traversa o zona montana in care erau accesibile doar cateva poteci inguste, pentru a ajunge in Cantera, fosta capitala a acelui regat destramat, cand deodata.....o ploaie de sageti ii loveste convoiul...moartea si durerea stapaneau peste armata invadatoare....si se credea ca n-au existat supravietuitori...Dar chiar in noaptea urmatoare, soldatii aflati in tabara Aliantei incepeau sa cada la pamant fara suflare, nimeni nestiind cauza. In cateva ceasuri, armata lui editat asediaza fortareata.Trebusetele sale avariau grav zidurile si soldatii din spatele lor, arbaletistii eliminau soldatii de pe ziduri...poarta a cazut, infanteria grea si cavaleria de elita au fost trimise in fort pentru a elimina rezistenta...cand deodata un grup de luptatori scandinavi ce parea fara numar i-a eliminat, apoi au mers prin paduri, chiar in spatele trebusetelor inamice, distrugandu-le.
Maleficul editat, vazand ca are numai infrangeri, da ordin de retragere. Cand ajunge in capitala „imperiului” sau porunceste cercetatorilor sa descopere noi tipuri de arme si armuri, iar generalului sa recruteze trupe...caci se va intoarce inapoi si-si va arata mania inzecit.
In tinutul devastat de razboi, Lwdoving isi asasineaza fratii si dobandeste puterea, apoi incepe pregatiri de razboi pentru a invada alte tinuturi.
Unii istorici ai timpului afirmau „Locuitorii acelui tinut au avut un mare noroc, caci dintre un rau si un rau enorm, ei au avut parte de raul cel mai mic.”
Aceasta este povestea inventata de mine pentru concurs:
Pe vremea cand sabia si arcul faceau legea in lume, un brav rege al unui tinut imens si-a dat ultima suflare inainte de a-si lasa testamentul.
Astfel fiii sai au inceput o lupta apriga pentru putere, ignorand legatura de sange dintre ei si recurgand la tot felul de tactici neonorabile.
Dar la un moment dat ei descopera ca numarul de spioni ce se infiltra in fortarete a crescut considerabil.......era inceput sfarsitului.
La sfarsitul iernii a trecut pe la fiecare dintre ei un mesager imbracat in vesmant de aur, acompaniat de 100 Cavaleri. Satenii erau inspaimantati, ei stiau ca fiii raposatului rege luptau intre ei, dar n-au vazut niciodata asemenea cavaleri, asemenea arme si armuri de otel...
Mesagerul a transmis fiecarui pretendent la tron mesajul : "Predati-va sau veti muri !".....auzind acestea, Lwdoving a poruncit ca acesta sa fie ucis,dar cei 100 de cavaleri in armura i-au croit mesagerului calea de scapare printre soldatii acestuia.
Era toamna, mostenitorii luptau intre ei si chiar au uitat de acel mesager.Dar deodata se aud tobe de razboi, era maleficul editat,autoproclamat imparat al intregii lumi. Oastea sa nu era numeroasa, ceea ce i-a facut pe locuitori sa creada ca e doar un nebun care isi cauta moartea sau un bandit de rand.Se spunea ca acesta omora femei si copii, nu doar soldatii, ardea sate, tortura inamicii pana la moarte in scopul obtinerii de informatii, era foarte egoist, nemilos, razbunator si necalculat si singurul lucru mai mare decat bogatiile sale era dorinta de a supune toate regatele.
La scurt timp, pe la rasaritul soarelui, se aud zvonuri, editat a cucerit majoritatea cetatilor de la granita. Fiii raposatului rege au facut un armistitiu secret, pentru a distruge invadatorul. Astfel, ei au planuit o ambuscada...Peste cateva zile, maleficul imparat traversa o zona montana in care erau accesibile doar cateva poteci inguste, pentru a ajunge in Cantera, fosta capitala a acelui regat destramat, cand deodata.....o ploaie de sageti ii loveste convoiul...moartea si durerea stapaneau peste armata invadatoare....si se credea ca n-au existat supravietuitori...Dar chiar in noaptea urmatoare, soldatii aflati in tabara Aliantei incepeau sa cada la pamant fara suflare, nimeni nestiind cauza. In cateva ceasuri, armata lui editat asediaza fortareata.Trebusetele sale avariau grav zidurile si soldatii din spatele lor, arbaletistii eliminau soldatii de pe ziduri...poarta a cazut, infanteria grea si cavaleria de elita au fost trimise in fort pentru a elimina rezistenta...cand deodata un grup de luptatori scandinavi ce parea fara numar i-a eliminat, apoi au mers prin paduri, chiar in spatele trebusetelor inamice, distrugandu-le.
Maleficul editat, vazand ca are numai infrangeri, da ordin de retragere. Cand ajunge in capitala „imperiului” sau porunceste cercetatorilor sa descopere noi tipuri de arme si armuri, iar generalului sa recruteze trupe...caci se va intoarce inapoi si-si va arata mania inzecit.
In tinutul devastat de razboi, Lwdoving isi asasineaza fratii si dobandeste puterea, apoi incepe pregatiri de razboi pentru a invada alte tinuturi.
Unii istorici ai timpului afirmau „Locuitorii acelui tinut au avut un mare noroc, caci dintre un rau si un rau enorm, ei au avut parte de raul cel mai mic.”
Textul 3.
Fost-a odat, intr-un taram indepartat,
Un foe cavaler inflacarat ,
Ce prin a bicisnicului tradare,
Căzut-a prins, în vitrega robie.
Pătimit-a saptamani , fără de ghilda,
Si oricât de aprig fu al jugului sclaviei,
Si umiliri ori cazne îndurat-a,
Nicicând credinţa juruită,n-a lepădat.
Abia apoi, când îşi pierdu nădejdea,
Intr-un târziu, fu slobod ca să plece,
Nu mai ştia pe unde, mai repede s-apuce,
Si calea întoarcerii, încotro mai trece.
Urmat-a calea pribegiei,
Si nu odat, mintindu-si foamea, setea,
Manca zapezi si incet sorbea,
A smarcurilor grele jilaveala.
Intru-un final ajunse acasa.
Acolo, intre lantul de munti si plajele intinse,
Dar bucuria-I fu-ntrerupta, de-a latului stransoare,
Caci cel ce il tradase , mort l-a vrut.
Drumul spre esafod, fu astfel cel mai scurt.
Dintre toate cele, pe care el umblase,
Cu sangele-n suroaie,cu ochii tinta catre el,
Rostit-a testamentul:
“O,tu, atotputernic si bicisnic intemeietor,
Nu esti pe tron intaiul si-n veci, tu, nu vei fi.
Mult mai falnici imparati,
Fost-au inaintea-ti,de ghilda-nscaunati,
Si de toata suflarea respectati.
Aveau osti mult mai temute si mai pline visterii,
Nu ii parasea norocul,tocma-n toi de batalii.
De-ai fi fost, bicisnicule, intemeietor adevărat,
Faţa ta de la un geniu, n-o-ntorceai înfumurat.
Nici nu stii, ca o criptă mută, ţi se cască sub picior,
Eu, cu telegari de grai, te târăsc spre viitor.
Veac de veac, membrilor le aduc.
Chipu-ţi slut...
Nărui-se-vor palate sub furtuni – în lut,
Insă aste vorbe vor dura
In VECI de VECI...pe VECI”!
Un foe cavaler inflacarat ,
Ce prin a bicisnicului tradare,
Căzut-a prins, în vitrega robie.
Pătimit-a saptamani , fără de ghilda,
Si oricât de aprig fu al jugului sclaviei,
Si umiliri ori cazne îndurat-a,
Nicicând credinţa juruită,n-a lepădat.
Abia apoi, când îşi pierdu nădejdea,
Intr-un târziu, fu slobod ca să plece,
Nu mai ştia pe unde, mai repede s-apuce,
Si calea întoarcerii, încotro mai trece.
Urmat-a calea pribegiei,
Si nu odat, mintindu-si foamea, setea,
Manca zapezi si incet sorbea,
A smarcurilor grele jilaveala.
Intru-un final ajunse acasa.
Acolo, intre lantul de munti si plajele intinse,
Dar bucuria-I fu-ntrerupta, de-a latului stransoare,
Caci cel ce il tradase , mort l-a vrut.
Drumul spre esafod, fu astfel cel mai scurt.
Dintre toate cele, pe care el umblase,
Cu sangele-n suroaie,cu ochii tinta catre el,
Rostit-a testamentul:
“O,tu, atotputernic si bicisnic intemeietor,
Nu esti pe tron intaiul si-n veci, tu, nu vei fi.
Mult mai falnici imparati,
Fost-au inaintea-ti,de ghilda-nscaunati,
Si de toata suflarea respectati.
Aveau osti mult mai temute si mai pline visterii,
Nu ii parasea norocul,tocma-n toi de batalii.
De-ai fi fost, bicisnicule, intemeietor adevărat,
Faţa ta de la un geniu, n-o-ntorceai înfumurat.
Nici nu stii, ca o criptă mută, ţi se cască sub picior,
Eu, cu telegari de grai, te târăsc spre viitor.
Veac de veac, membrilor le aduc.
Chipu-ţi slut...
Nărui-se-vor palate sub furtuni – în lut,
Insă aste vorbe vor dura
In VECI de VECI...pe VECI”!
Textul 4.
Dupa lupta intre cele 3 armate, 3 comandanti se intalnesc sub un copac si povestesc:
-Mai sa va spun eu ca am facut! cand am ridicat o data toporul in aer, unul dintre comandanti in intrerupe razand.
-Da Da stiu ti-au cazut pantaloni. spunand el razand.
-Nu spusese el infuriate, au fugit toti! de frica. spusese el madru, dupa 1-2 minute al 2-lea, Incearca sa-le spuna ce a facut el in razboi:
-Ehehe ce facusi tu nu e nimic pe langa ce am facut eu, raspunse el.
-Am ridicat arcul spre cer, pana si norii au fugit de frica sa nui nimeresc...
Al 3-lea il intrerupe si pe el razand.
Nuuu, norii au fugit ca miroseai prea urat...
Ceilalti 2 se infuriasera si-l intrebara:
-Tot te crezi asa tare! tu ce ai facut in razboi?? spusesera cei 2
Al 3-lea spune:
-Eu???? Paiiii sa ma gandesc!! nimic am mancat placinte.
Ceilalti 2 il intreaba mirati:
-Cee? ai mancat???? noi ne luptam din greu si tu mananci?
Al 3-lea:
-Da am mancat, Nu de geaba e vorba aia "la razboi inapoi la placinte inainte, razboiul poate sa mai astepte!!! dar placintele nu! ca se racesc.
-Mai sa va spun eu ca am facut! cand am ridicat o data toporul in aer, unul dintre comandanti in intrerupe razand.
-Da Da stiu ti-au cazut pantaloni. spunand el razand.
-Nu spusese el infuriate, au fugit toti! de frica. spusese el madru, dupa 1-2 minute al 2-lea, Incearca sa-le spuna ce a facut el in razboi:
-Ehehe ce facusi tu nu e nimic pe langa ce am facut eu, raspunse el.
-Am ridicat arcul spre cer, pana si norii au fugit de frica sa nui nimeresc...
Al 3-lea il intrerupe si pe el razand.
Nuuu, norii au fugit ca miroseai prea urat...
Ceilalti 2 se infuriasera si-l intrebara:
-Tot te crezi asa tare! tu ce ai facut in razboi?? spusesera cei 2
Al 3-lea spune:
-Eu???? Paiiii sa ma gandesc!! nimic am mancat placinte.
Ceilalti 2 il intreaba mirati:
-Cee? ai mancat???? noi ne luptam din greu si tu mananci?
Al 3-lea:
-Da am mancat, Nu de geaba e vorba aia "la razboi inapoi la placinte inainte, razboiul poate sa mai astepte!!! dar placintele nu! ca se racesc.
Textul 5.
Cronica unui morti asumate
Ploaia cadea ca un zid des, biciuind tufisurile si scuturand ultimele frunze. Oamenii simteau frigul trecandu-le prin mantale, patruzandu-le in inimii . Sapasera cu greu transeele in pamantul cleios . Noroiul se lipea de lopeti si radacinile adanci si incalcite ii incurcasera . Acum fumau in tacere trecandu-si de la unul la altul tigarea. Asteptau . De departe latratul artileriei le sfredelea dureros timpanele.
Cand ploaia s-a oprit si norii se risipira,zarira pe muchia dealului siluetele dusmanilor.
Lupta porni cu bubuitul de tunet al Tancurilor. Inaintarea lor greoaie culca totul in cale si facea padurea sa vibreze. Detunaturile se succedau ritmic,dizlocand musuroaie mari de pamant , aruncandu-le in aer ,de unde se prabuseau apoi cu zgomot infundat acoperind ca intr-un mormant Recrutii din transee.
Cadenta suieratoare a Tirurilor a oprit inaintarea tancurilor si pt. o clipa se facu liniste. Oamenii incepura sa se caute unii pe altii, incercand sa-si recunoasca camarazii, dar era imposibil. Cu totii aveau fetele acoperite de noroi si priviri ingrozite.
In linistea instalata ,fosnetul din directia padurii le atrase atentia. Isi intoarsera capetele intr-acolo.
Intr-o aliniere deplina, o unitate de Puscasi se intrepta catre ei.De departe pareau un zid compact care inainta ritmic ,ordonat. La ordinul comandatilor , gloantele pornira din ambele directii ca un roi de viespi intaratate . Asaltul continua o lunga perioada si in spatiul ingust din transee numarul ranitilor crescu . Oamenii incepura sa-si piarda speranta. Intaririle intarziau . Nu mai era nimic de facut.
Deodata un sir de rafale matura ultimul grup inamic. Masinile blindate ajunsesera la timp si lupta se sfarsi. In strigatele de bucurie ale soldatilor nimeni nu a auzit impuscatura. Generalul se prabusi in genunchi. Fusese tradat de proprii soldati.
Ploaia cadea ca un zid des, biciuind tufisurile si scuturand ultimele frunze. Oamenii simteau frigul trecandu-le prin mantale, patruzandu-le in inimii . Sapasera cu greu transeele in pamantul cleios . Noroiul se lipea de lopeti si radacinile adanci si incalcite ii incurcasera . Acum fumau in tacere trecandu-si de la unul la altul tigarea. Asteptau . De departe latratul artileriei le sfredelea dureros timpanele.
Cand ploaia s-a oprit si norii se risipira,zarira pe muchia dealului siluetele dusmanilor.
Lupta porni cu bubuitul de tunet al Tancurilor. Inaintarea lor greoaie culca totul in cale si facea padurea sa vibreze. Detunaturile se succedau ritmic,dizlocand musuroaie mari de pamant , aruncandu-le in aer ,de unde se prabuseau apoi cu zgomot infundat acoperind ca intr-un mormant Recrutii din transee.
Cadenta suieratoare a Tirurilor a oprit inaintarea tancurilor si pt. o clipa se facu liniste. Oamenii incepura sa se caute unii pe altii, incercand sa-si recunoasca camarazii, dar era imposibil. Cu totii aveau fetele acoperite de noroi si priviri ingrozite.
In linistea instalata ,fosnetul din directia padurii le atrase atentia. Isi intoarsera capetele intr-acolo.
Intr-o aliniere deplina, o unitate de Puscasi se intrepta catre ei.De departe pareau un zid compact care inainta ritmic ,ordonat. La ordinul comandatilor , gloantele pornira din ambele directii ca un roi de viespi intaratate . Asaltul continua o lunga perioada si in spatiul ingust din transee numarul ranitilor crescu . Oamenii incepura sa-si piarda speranta. Intaririle intarziau . Nu mai era nimic de facut.
Deodata un sir de rafale matura ultimul grup inamic. Masinile blindate ajunsesera la timp si lupta se sfarsi. In strigatele de bucurie ale soldatilor nimeni nu a auzit impuscatura. Generalul se prabusi in genunchi. Fusese tradat de proprii soldati.
Textul 6.
Cerul se întunecă și din pământ țâșnește sânge. Apele tulburi poartă cadavrele sutelor de soldați. În ținutul obscur poți zări cum păsările cerului ciupesc din cadavrele descompuse. În întreg Imperiu FOE pluteste mirosul de sânge, caci armata sa a fost decimata de către trupele Imperiului EOF.
În zorii zile, generalul de razboi, editat, a mobilizat pe linia frontului 250 de tancuri, 130 de tunuri cu tir rapid, 67 mașini blindate, dar și 700 lunetiști. Lupta contra inamicului este dureroasă și costisitoare. În primele ore ale dimineții,de pe flancul întai de luptă au pierit sub pământ 168 lunetiști, iar jumătate din tunuri au fost distruse sau avariate. Generalul a fost nevoit să trimită vorbă în imperiu să se adune 1500 de recruți. Femei tinere cu forme voluptoase, tineri cruzi si entuziasmați si bătrani garboviți de greutăți sunt gata să răcorească pământul cu sângele lor, totul pentru a apăra imperiul și pe copii lor de crunta răzbunare a dușmanului.
La amiaza tunurile inamicului au reușit să spargă zidurile cetății. Mii de oameni din toate colțurile imperiului s-au adunat pentru a reface zidurile, suportand povara grea a pietrei și inghițand praful astrigent al varului. În alte colturi ale cetății sute de tineri lucrează pentru a produce explozibilul necesar nimicirii armatei rivale. Alți cetățeni ai imperiului aprovizionează fără oprire soldații de pe fronturi. Din proviziile trimise, nu lipsesc vinul care dă curajul soldaților de a se avanta în ploaia de gloanțe și nici mierea care a ramas singura plăcere a acestor barbați.
Generalul editat a convocat de urgență toți generalii de detașament pentru a organiza un alt asediu din partea de sud-est a imperiului. Generalul este un om viteaz și iscusit, însă datorită rezistenței adversarului, inima ii bate mai cu putere, sudoarea i se scurge pe tample și suflu i se taie la fiecare atac lansat cu tunul de către inamic. Viața regelui și a reginei se află în mainile sale. Pentru ai proteja, generalul a format un convoi militar însărcinat cu însoțirea în maximă siguranță a celor doi până în interiorul fortăreței Alcatraz.
Asediul pus de armata imperiului FOE este înlăturat la orele 15, iar cetățenii sunt nevoiți să părăsească ținutul lăsand in urmă micile lor afaceri, precum cofetăriile, cuptoarele de prăjit cafeaua, podgoriile și vopsitoriile, dar și bunurile comunității precum teatrele,lăcasele de cult( biserica Sf. Vasile si catedrala San Marco) în speranța de a scăpa teferi din ținta inamicului. Timp de cateva ore în cer au plutit cranii sparte, dinți și unghii, degete de la maini și de la picioare, jumătăti de trupuri. Teroarea plutește peste imperiu.
Din cele 5000 de persoane, cat numără ținutul FOE, doar in jur de 2000 de au reușit să evadeze pe corăbiile putrede ale imperiului, în speranța de a se adăposti sub acoperisul Alcatrazului. Restul oamenilor au ramas neajutorați în ploaia de gloanțe. editat împreună cu cei mai buni lunetiști apără zidul înalt al fortăreței. Însă inamicul este decis să caștige această luptă, cinci corăbii pline cu soldați se îndreaptă catre Alcatraz pentru a captura regele Imperiului FOE.
Regina, o fire măruntă și plăpânda străbate holurile marelui castel, fiind vizibil apăsată de gândul că în doar câteva minute va cădea pradă dușmanilor si că inima sa va fi străpunsă de sulița otravită. Dintr-o sală întunecată a castelului se aude un strigat:
-Draga mea regină, sunt unul din cei mai iscusiți criminali, cunoscut pe toate continentele Pămantului, în schimbul libertații mele doresc să apăr zidurile cetății, chiar dacă libertatea mea va însemna moartea.
Regina îl privește cu suspiciune, dar în cateva secunde mărește pașii și deschide celula marelui Al Capone! Acesta cu pași grabiți se alătură generalului editat, iar lupta continuă încă 4 ore pană ce Luna răsare pe cerul înstelat. Atunci unul din soldați se îndreaptă rapid către încăperea regelui, ciocănind la usă si zicand:
-Maria ta! Îmi cer iertare că te tulbur, dar s-a întâmplat ceva în timp ce erai ocupat cu alte treburi, soldații împreună cu Al Capone și generalul editat au reușit să doboare corăbiile dușmanului!! Regatul FOE este liber!! Am învins!!! Trăiască regele!!!
Pentru a se convinge de vorbele soldatului, regele se îndreaptă către zidurile cetății. Aruncând o privire peste cetate zărește corăbiile doborate. În apele tulburi plutesc cadavrele sutelor de soldați și cetățeni nevinovați.
În zorii zile, generalul de razboi, editat, a mobilizat pe linia frontului 250 de tancuri, 130 de tunuri cu tir rapid, 67 mașini blindate, dar și 700 lunetiști. Lupta contra inamicului este dureroasă și costisitoare. În primele ore ale dimineții,de pe flancul întai de luptă au pierit sub pământ 168 lunetiști, iar jumătate din tunuri au fost distruse sau avariate. Generalul a fost nevoit să trimită vorbă în imperiu să se adune 1500 de recruți. Femei tinere cu forme voluptoase, tineri cruzi si entuziasmați si bătrani garboviți de greutăți sunt gata să răcorească pământul cu sângele lor, totul pentru a apăra imperiul și pe copii lor de crunta răzbunare a dușmanului.
La amiaza tunurile inamicului au reușit să spargă zidurile cetății. Mii de oameni din toate colțurile imperiului s-au adunat pentru a reface zidurile, suportand povara grea a pietrei și inghițand praful astrigent al varului. În alte colturi ale cetății sute de tineri lucrează pentru a produce explozibilul necesar nimicirii armatei rivale. Alți cetățeni ai imperiului aprovizionează fără oprire soldații de pe fronturi. Din proviziile trimise, nu lipsesc vinul care dă curajul soldaților de a se avanta în ploaia de gloanțe și nici mierea care a ramas singura plăcere a acestor barbați.
Generalul editat a convocat de urgență toți generalii de detașament pentru a organiza un alt asediu din partea de sud-est a imperiului. Generalul este un om viteaz și iscusit, însă datorită rezistenței adversarului, inima ii bate mai cu putere, sudoarea i se scurge pe tample și suflu i se taie la fiecare atac lansat cu tunul de către inamic. Viața regelui și a reginei se află în mainile sale. Pentru ai proteja, generalul a format un convoi militar însărcinat cu însoțirea în maximă siguranță a celor doi până în interiorul fortăreței Alcatraz.
Asediul pus de armata imperiului FOE este înlăturat la orele 15, iar cetățenii sunt nevoiți să părăsească ținutul lăsand in urmă micile lor afaceri, precum cofetăriile, cuptoarele de prăjit cafeaua, podgoriile și vopsitoriile, dar și bunurile comunității precum teatrele,lăcasele de cult( biserica Sf. Vasile si catedrala San Marco) în speranța de a scăpa teferi din ținta inamicului. Timp de cateva ore în cer au plutit cranii sparte, dinți și unghii, degete de la maini și de la picioare, jumătăti de trupuri. Teroarea plutește peste imperiu.
Din cele 5000 de persoane, cat numără ținutul FOE, doar in jur de 2000 de au reușit să evadeze pe corăbiile putrede ale imperiului, în speranța de a se adăposti sub acoperisul Alcatrazului. Restul oamenilor au ramas neajutorați în ploaia de gloanțe. editat împreună cu cei mai buni lunetiști apără zidul înalt al fortăreței. Însă inamicul este decis să caștige această luptă, cinci corăbii pline cu soldați se îndreaptă catre Alcatraz pentru a captura regele Imperiului FOE.
Regina, o fire măruntă și plăpânda străbate holurile marelui castel, fiind vizibil apăsată de gândul că în doar câteva minute va cădea pradă dușmanilor si că inima sa va fi străpunsă de sulița otravită. Dintr-o sală întunecată a castelului se aude un strigat:
-Draga mea regină, sunt unul din cei mai iscusiți criminali, cunoscut pe toate continentele Pămantului, în schimbul libertații mele doresc să apăr zidurile cetății, chiar dacă libertatea mea va însemna moartea.
Regina îl privește cu suspiciune, dar în cateva secunde mărește pașii și deschide celula marelui Al Capone! Acesta cu pași grabiți se alătură generalului editat, iar lupta continuă încă 4 ore pană ce Luna răsare pe cerul înstelat. Atunci unul din soldați se îndreaptă rapid către încăperea regelui, ciocănind la usă si zicand:
-Maria ta! Îmi cer iertare că te tulbur, dar s-a întâmplat ceva în timp ce erai ocupat cu alte treburi, soldații împreună cu Al Capone și generalul editat au reușit să doboare corăbiile dușmanului!! Regatul FOE este liber!! Am învins!!! Trăiască regele!!!
Pentru a se convinge de vorbele soldatului, regele se îndreaptă către zidurile cetății. Aruncând o privire peste cetate zărește corăbiile doborate. În apele tulburi plutesc cadavrele sutelor de soldați și cetățeni nevinovați.
Textul 7.
Se ridica din transee si privi cu frica spre cer. Nori negri se vedeau la orizont insotiti de un sunet metalic odios. Auzise acest sunet de sute de ori pana acum. Arunca o privire spre camaradul sau de alaturi si se ridica in picioare. Puse mana pe sulita si se uita in jurul sau. Nu vazu decat un palc de copaci aproape de el. "Acolo va fi mai in siguranta, ma voi putea apara mai bine" isi spuse el indreptandu-se catre pomi. Camaradul sau ii urma exemplul. Privira amandoi in gol simtindu-se urmariti de cineva de la distanta apoi unul la altul parca intrebandu-se "ce cautam noi aici? In fine, macar nu vom ceda fara lupta".
In fata lor se aflau 8 tancuri. Monstri din metal, grei, zgomotosi, fiorosi. Nu avura nici o sansa. In zadar incercara o riposta, sulita lor din bronz se rupse in senile. Macelul se incheie rapid iar tancurile continuara inaintarea catre oras, calcand nesinchisite peste cei doi sulitasi zdrobiti.
Acestia ramasera in namol, inghetati parca in timp cu o usoara relaxare pe chip. Macar timp de 24 de ore se vor putea odihni...
In fata lor se aflau 8 tancuri. Monstri din metal, grei, zgomotosi, fiorosi. Nu avura nici o sansa. In zadar incercara o riposta, sulita lor din bronz se rupse in senile. Macelul se incheie rapid iar tancurile continuara inaintarea catre oras, calcand nesinchisite peste cei doi sulitasi zdrobiti.
Acestia ramasera in namol, inghetati parca in timp cu o usoara relaxare pe chip. Macar timp de 24 de ore se vor putea odihni...
Ultima editare: