Celebrul incident de la Roswell
Prin deceniul al şaptelea, Barry Goldwater, senator republican de Arizona, şi un general în rezervă din Forţele Aeriene ale S. U. A., l-au solicitat pe generalul Curtis LeMay să le acorde o favoare. Ei i-au cerut să le înlesnească accesul într-o încăpere de la baza aviatică Wright-Patterson de lângă Dayton, Ohio, unde – după cum auziseră – ar fi fost păstrate resturile unui O.Z.N. şi ale celor care se aflau în el. După mulţi ani de zile senatorul îşi depăna amintirile ziarului The New Yorker, spunând: „Generalul LeMay ne-a trimis la dracu şi ne-a zis: «Nu numai că nu poţi pătrunde acolo, dar nici să nu mai pomeneşti vreodată de chestiunea asta.»”
La numai câteva zile după inaugurarea erei O.Z.N.-urilor, la începutul verii anului 1947, presa mondială publica ştirea că reprezentanţii Forţelor Aeriene recuperaseră rămăşiţele unui „disc zburător”, care se zdrobise la Lincoln, un ţinut îndepărtat din New Mexico. În câteva ore, oficialităţile de la cartierul general al Armatei a VIII-a din Fort Worth, Texas, lansau prin telegraf o „corectură”, în cadrul căreia se afirma că datorită unei nedorite erori rămăşiţele unui balon meteorologic au fost luate drept ceva extraordinar. (între timp se spune că rămăşiţele au fost transportate la aerobaza Wright, numită ulterior B. F. A. Wright-Patterson de la Dayton, Ohio). Această identificare, care de acuma este ştiut că nu era adevărată, a fost unanim acceptată, iar povestea a fost repede dată uitării. Episodul a supravieţuit doar ca o notiţă la subsolul istoriei O.Z.N.-urilor, până spre finele deceniului al optulea când O.Z.N.-ologii au început să scormonească problema, cercetările continuând până în zilele noastre. Până în 1992 au fost publicate deja patru volume despre „incidentul de la Roswell”, numit astfel deoarece operaţiunile de recuperare au fost efectuate de echipele de la baza aviatică Roswell, din New Mexico.
Potrivit unor informaţii, echipele ar fi descoperit trupurile cu piele cenuşie a patru fiinţe umanoide, la două mile depărtare de principalul punct al accidentului. Se spune că autorităţile i-au pus pe toţi aceia care luaseră cunoştinţă de cele întâmplate – civili sau militari – să jure că vor păstra taina. După zeci de ani, investigatorii s-au întâlnit cu participanţii la acest episod care însă continuau să nu spună ceea ce cunoşteau. Cu toate acestea, după 1990, mai mulţi O.Z.N.-ologi, printre care William Moore, Stanton Friedman, Kevin Randle şi Don Schmitt, obţinuseră declaraţiile mai multor sute de martori – de la fermieri locali, până la generali de aviaţie – reconstituind pe baza lor, cu meticulozitate, o serie complexă de evenimente. În prezent, incidentul de la Roswell este unul din cele mai bine documentate cazuri din istoria O.Z.N.-urilor.
Zvonuri nepământeşti
Până în momentul când investigaţiile întreprinse au smuls din obscuritate incidentul de la Roswell, chiar şi cercetătorii – care erau convinşi că O.Z.N.-urile sunt aeronave extratereste şi care bănuiau că şi guvernul american cunoştea lucrul acesta – erau foarte sceptici faţă de zvonurile despre „omuleţii din borcanele de murături”. Asemenea poveşti s-au făcut de timpuriu auzite, unele din ele inspirându-se – de bună seamă – din incidentul de la Roswell. Însă O.Z.N.-ologii, dintre care doar unii puneau la îndoială versiunea oficială, cunoşteau prea puţine lucruri despre acest caz; de aceea ei presupuneau că poveştile reprezentau doar variaţiuni pe tema unor mărturii fabricate, ca – de pildă – acelea conţinute în celebrul volum intitulat în spatele farfuriilor zburătoare, publicat în 1950 de Frank Scully.
Încăperea tainică în care se adăpostesc OZN-uri, Hangarul 18
În pofida îndoielilor manifestate de O.Z.N.-ologi, zvonurile au continuat să circule. Potrivit folclorului urban din epoca O.Z.N.-urilor, una sau mai multe aeronave extraterestre s-ar fi zdrobit la sol, în ţinuturile din sud-vest. Se presupune că personalul militar a transferat resturile aeronavelor şi trupurile culese la baza aeriană de la Wright-Patterson. În câteva cazuri, persoane răzleţe au afirmat că văzuseră cu ochii lor dovada, fie că participaseră la acţiunile de recuperare la faţa locului, fie că aflaseră întâmplător – în cursul efectuării misiunii secrete – într-o încăpere tainică de la Wright-Patterson. La un moment dat s-a menţionat „hangarul 18″ sau „camera albastră”, în legătură cu locul în cauză; dar nu este clar dacă aceste nume au fost evocate în timpul declaraţiei făcută de cineva care pretindea că a fost martor ocular sau dacă au apărut pe parcurs, aşa cum se întâmplă când o poveste circulă pe cale orală.
Un film ştiinţifico-fantastic din 1980, regizat de James L. Conway şi avându-i ca interpreţi pe Darren McGavin şi Robert Vaughan, a dramatizat episodul. Ca urmare, toţi americanii au luat cunoştinţă de titlul filmului – Hangarul 18. În orice caz, autorităţile Forţelor Aeriene au negat cu consecvenţă existenţa hangarului.
