DeletedUser
Guest
Salut
Am inceput acest joc in vremuri imemoriale
Din punctul meu de vedere jocul are doua epoci majore:
- epoca pre-Cladiri Legendare, in care multi dintre noi incercam sa aflam secretele jocului si sa ne coagulam in grupuri;
- epoca Cladirilor Legendare, in care cei care au aflat secretele au inceput sa le exploateze si s-a declansat pentru multi un dans nebun printre ghilde.
Probabil ca unul dintre meritele acestui joc este acela ca incurajeaza colaborarea intre oameni si formarea unor grupuri de jucatori. Aceste grupuri (ghilde) incearca sa impuna standarde si reguli si uneori sa puna accentul pe calitatea morala a membrilor, aspecte care tind in anumite situatii catre idealism. Acest fenomen a predominat clar in prima epoca majora. Imediat ce am aflat tainele acestui joc am devenit fidel ideii de grup compact, organizat si dinamic.
A venit apoi un moment de cotitura: lansarea Cladirilor Legendare. Ar fi fost extraordinar daca acest moment ar fi fost precedat de elaborarea unui set de reguli clare care sa descurajeze practicarea unor metode incorecte. Din pacate nu s-a intamplat asta. Din punctul meu de vedere, lansarea prematura a CL a condus la scaderea calitatii jocului. Unii jucatori au incercat (si au reusit) prin orice mijloace sa construiasca si sa ridice la nivel maxim cat mai multe CL-uri. Apoi au trecut treptat de la lupta clasica la cea automata. Jucatorii mai putin activi au avut mult de suferit pentru ca s-au trezit ca polonezii in timpul blitzkrieg-ului din '39. Ideea de ghilda cu valorile ei s-a cam dus pe apa sambetei in momentul in care a inceput goana dupa planuri si dupa PF pentru CL-uri. Situatia s-a imbunatatit foarte putin o data cu lansarea evenimentelor de Paste, pe parcursul carora unii jucatori au avut ocazia sa-si imbunatateasca apararea.
Practic, in ultimul timp, jocul s-a transformat intr-un maraton de strans puncte prin orice mijloace. Si, desi ar trebui sa alerge pe picioarele lor, unii mai iau autobuzul. Unii sunt prinsi in autobuz si eliminati, alti sunt eliminati in timp ce incearca sa cumpere bilet. Cu toate acestea, inca mai sunt multi care ajung la destinatie. Mai mult, in ultimul timp, a aparut tactica de a-ti "ciomagii" colegii pentru a mai castiga 3 metri la maraton.
Uneori imi aduc aminte de acele vremuri pre-CL si de ideile care se vehiculau atunci. Vise idealiste! ) Am inteles in sfarsit ca acest joc ne ofera o radiografie fidela a societatii in care traim! (cu bune si cu rele).
Ar fi multe de spus dar nu exista suficient spatiu!
Cam aceasta este parerea mea sintetizata despre acest joc!
Va urez multa rezistenta si putere in picioare! chiar daca autobuzul va poate duce la destinatie (indiferent cine va cumpara biletul), nu veti avea aceiasi satisfactie!
ion vasile
Am inceput acest joc in vremuri imemoriale
Din punctul meu de vedere jocul are doua epoci majore:
- epoca pre-Cladiri Legendare, in care multi dintre noi incercam sa aflam secretele jocului si sa ne coagulam in grupuri;
- epoca Cladirilor Legendare, in care cei care au aflat secretele au inceput sa le exploateze si s-a declansat pentru multi un dans nebun printre ghilde.
Probabil ca unul dintre meritele acestui joc este acela ca incurajeaza colaborarea intre oameni si formarea unor grupuri de jucatori. Aceste grupuri (ghilde) incearca sa impuna standarde si reguli si uneori sa puna accentul pe calitatea morala a membrilor, aspecte care tind in anumite situatii catre idealism. Acest fenomen a predominat clar in prima epoca majora. Imediat ce am aflat tainele acestui joc am devenit fidel ideii de grup compact, organizat si dinamic.
A venit apoi un moment de cotitura: lansarea Cladirilor Legendare. Ar fi fost extraordinar daca acest moment ar fi fost precedat de elaborarea unui set de reguli clare care sa descurajeze practicarea unor metode incorecte. Din pacate nu s-a intamplat asta. Din punctul meu de vedere, lansarea prematura a CL a condus la scaderea calitatii jocului. Unii jucatori au incercat (si au reusit) prin orice mijloace sa construiasca si sa ridice la nivel maxim cat mai multe CL-uri. Apoi au trecut treptat de la lupta clasica la cea automata. Jucatorii mai putin activi au avut mult de suferit pentru ca s-au trezit ca polonezii in timpul blitzkrieg-ului din '39. Ideea de ghilda cu valorile ei s-a cam dus pe apa sambetei in momentul in care a inceput goana dupa planuri si dupa PF pentru CL-uri. Situatia s-a imbunatatit foarte putin o data cu lansarea evenimentelor de Paste, pe parcursul carora unii jucatori au avut ocazia sa-si imbunatateasca apararea.
Practic, in ultimul timp, jocul s-a transformat intr-un maraton de strans puncte prin orice mijloace. Si, desi ar trebui sa alerge pe picioarele lor, unii mai iau autobuzul. Unii sunt prinsi in autobuz si eliminati, alti sunt eliminati in timp ce incearca sa cumpere bilet. Cu toate acestea, inca mai sunt multi care ajung la destinatie. Mai mult, in ultimul timp, a aparut tactica de a-ti "ciomagii" colegii pentru a mai castiga 3 metri la maraton.
Uneori imi aduc aminte de acele vremuri pre-CL si de ideile care se vehiculau atunci. Vise idealiste! ) Am inteles in sfarsit ca acest joc ne ofera o radiografie fidela a societatii in care traim! (cu bune si cu rele).
Ar fi multe de spus dar nu exista suficient spatiu!
Cam aceasta este parerea mea sintetizata despre acest joc!
Va urez multa rezistenta si putere in picioare! chiar daca autobuzul va poate duce la destinatie (indiferent cine va cumpara biletul), nu veti avea aceiasi satisfactie!
ion vasile
)