Inghesuiti de veacuri intre atatea puteri pofticioase,cu o mostenire genetica de latini alunecosi si inconstanti in fapte,fara cuvant si cu pleoapa mereu pe punga celui de-alaturi,asteptam vreun Punct 8 de la Timisoara sau vreun comandant-presedinte-print-rege sau ce-o mai fi sa ne spele,sa ne tunda si sa ne aseze frumos in randul celor civilizati de secole.
Da` timpu` trece,si nu mai stim daca viitorul e inainte sau inapoi...
,,,,___,,,,
Slabe fiinţe mai suntem, Doamne!
Ai vrut să ne întocmeşti după chipul şi asemănarea Ta, dar nu am ieşit întrutocmai. Ne pândesc multe slăbiciuni asupra cărora mai avem de lucrat ca să ajungem mai aproape de puterea Ta.
Dintr-ale sângelui suntem răi, şi fierbinţi, şi gata de a ne lua la harţă, dar e deajuns un tăiş mai ascuţit de sabie sau o ghiaogă mai puternică pentru ca o fibră să se rupă-n trup, oriunde-ar fi, şi să ne dăm duhul asemenea gângăniilor celor mai firave… De ce nu ne-ai plămădit, Doamne, şi cu fier, sau cu mai mult os acolo unde trebuia, ca să nu ne muiem la prima înţepătură şi să ne curgă sângele ca şi cum el ar fi hărăzit mai mult să-ngraşe pământul decât să alerge prin vinele noastre?! Sau, dacă nu ne-ai putut da tuturor mai bună şi mai tare osânză, de ce n-ai încercat măcar pe unii să-i faci altfel, aşa cum îşi face meşterul lucrurile alese, migălite, meşteşugite de n-au moarte, adică cele cu care-şi laudă iscusinţa?
Majoritatea faptelor urâte ale istoriei noastre se datorează lipsei unui cod de legi simple, clare şi acceptate / aplicate. Astfel ar fi putut fi salvate vieţile nenumăraţilor pretendenţi la succesiune, a stolnicului Cantacuzino, eminent istoric dar şi maestru al sforăriilor politice, a lui Miron Costin, cronicarul, ale atâtor personalităţi dispărute năprasnic în conflictele şi rivalităţile vremurilor de restrişte.
Contrar celor susţinute de mai marii eclesiastici ortodocşi, cele zece porunci au prins destul de greu la Români, iar legile şi respectul pentru ele încă trenează.
Vina este căutată întotdeauna la alţii, iar cei puternici se ascund în spatele privilegiilor. Neavând vreodată un cod cavaleresc al onoarei şi al demnităţii, mulţi dintre noi şi-au pierdut respectul pentru valoarea morală, devenind fervenţi delatori sau îmbogăţindu-se peste noapte pe spinarea săracului şi a văduvei. Vina nu este numai a lor, ci şi a sistemului care a creat asemenea orori / erori umane.
Pe care Istoria ar dori să nu le mai vadă repetate.
,,,,____,,,,
Eu sunt pedeapsa lui Dumnezeu.
Daca nu ai fi comis pacate mari, Dumnezeu nu Ti-ar fi trimis o pedeapsa ca mine la tine.
-Genghis Khan-
Privesc printre ziduri fumegande... nori negri si grosi aduc ploaia binevenita... stropii spala incet urmele a ceea ce a fost, candva, un mare imperiu.
Ma uit in jur, ridic sabia plina de sange, ranjesc spre urmatoarele victime si ma indrept incet, incet spre ele...
Nu ma grabesc!".
Intr-un mers plicitisit si leganat, am aruncat o privire peste umar...
Zeci de mii de cadavre zaceau pe campiile mortii... miasme ingrozitoare se ridicau in vazduh iar capetele taiate isi aratau dintii intr-un ranjet de furie neputincioasa.
Sangele de pe lama ascutita perfect incepea sa se inchege iar sabia insasi arata ca si cum ar fi fost cumva ranita... parca obosita sa curme atatea vieti.Mai si beleam, adica dezbracam trupurile de piele, încet si cu securea-mi.
Ma uit cu grija în jur: nu simt nici mirosul de copita ...
Pe jos noroi si balti. Intru in sat. O namila de pretorian se repede la mine.
Eschivez si-i infing pumnalul in gat. Il tin de platosa si ma uit in ochii lui cum horcaie.
Prin stanga un lancier incearca sa fuga. Cred ca vrea sa se ascunda dupa granar. Il ajung. Ma implora ceva in limba lui. Ii tai beregata dintr-o miscare. Ma uit in jur. Nici un semn de viata. Nobilul poate veni in liniste. Eu ma indrept spre satul urmator deja...
Eu i-am fost fiu, cupa si sclav. De ce sa te mint? Ploaia cadea icnit ca la început. Norii grosi tavaleau satul în scurte rafale, facea ca totul sa se miste încet si masurat.
Socul a fost mare si s-a rasfrânt asupra tuturor din sat, desi acum nu mai conteaza sunt morti cu totii.
De la departare, culoarea aceea pamântie spalata putin de ploaie si mai mult de sange parea hidos de frumoasa si totusi inspaimantatoare.
Satul pustiu, ramas e ceea ce a fost din timpuri imemoriale: cândva o cetate mare, locuita de bravi osteni si boieri si a venit asupra lor napasta
…EU….
Patrunde ploaia in ziduri ai caror capriori se frâng si se surpa; pasarea vazduhului nu cuteaza a se ridica sa zboare, ii e teama?
Siroaie de sange inchegat porneau din radacinile penelor, are aripile grele.
Deasupra nori negri-vineti, se lasa seara.
Din când în când, luna palida si rece apare si se ascunde si ea in negura.
Stergând sângele de pe lama pumnalului, Paladinul meu începuse sa vomite violent. ...... Zice ca un barbat nu-i barbat adevarat pâna n-a fost ranit. ...... Mâinile sale acoperite de vene erau strâns lipite de lama sabiei ridicate cu vârful în sus, ...... clatina din cap, de parca ar fi vrut sa si-I limpezeasca. ...
Nici n-apuca sa-si stearga sângele de pe lama si hop! Cu o miscare pe care nu pot s-o descriu,
Reusesc sa apuc cutitul si i-l împlânt la beregata.
Tai ...o alta capatana se pravali in noroi, era o iscoada ce ‘cerca sa scape.
Vorbeam plimbând cu atentie degetul peste lama ascutita ca un brici.
Si, nu ma ridic aici, iarta-ma daca m-ai înteles cumva altfel, ...... Spre astia ma pot repezi peste mii de stadii deodata, spaimântându-i si facându-i sa dispere.
Am nevoie de putin sânge, mariile voastre - rânjesc - ca sa-mi intru eu în puteri!
E de mirare, dar dupa atâta oboseala n-am dormit deloc. Calc încet pe marginea drumului, asteptând parca ceva sa ma opreasca…
Împrejurul meu, toti descalecau si începeau sa se inchine, cel ce nu, avea sa moara, nerecunoscut.O foarte perfida si hiclenitoare arma tulburând si chiar ucigând sufletele mai curate laolalta cu cele mai putin curate,Spaima!!!
Ii prindeam cum se uitau dupa mine, spaimantati si nedumeriti , nu stiu de ce. ....
Mi se-nrosea pielea in podurile palmelor si gafaiam de ura. ..... Nu ca ar fi un capat de tara. S-a mai intamplat de-atatea ori. ...
Cand ma uit in jur imi dau raspunsul singur: existenta societatii in care ... viata, as fi zis ca e un somn asa de adanc incat nici cand mor sa nu ma trezesc. ...
…nici urma de asezamant omenesc, nici urma de vre-un suflet…
În jurul meu nici o miscare, inimile lor încetasera sa mai bata … cadavrele .... Privesc în jur si le vad. Fete cu doua suflete. Masti cu suflete gemene. ... Când paraseam locul dintre cer si pamânt, sângele meu era sângele lor si nu numai .
Dintr-ale sângelui suntem rai, si fierbinti, si gata de a ne lua la harta, dar e deajuns un tais mai ascutit de sabie sau o ghiaoga mai puternica pentru ca o fibra sa se rupa-n trup, oriunde-ar fi, si sa ne dam duhul asemenea gânganiilor celor mai firave…
Ma uit doar o clipa la propriul meu EU si vad ca în palma toate gainariile tale. ...
IN SEARA ASTA DORMI?...
Culegere de texte compilate intre ele.